A ști nu este totuna cu a înțelege

Consider că mai avem încă mult de învățat cu privire la solia îngerului întâi. Adventiștii de la început, cei din timpul lui Miller, dar și ceilalți, chiar și cei de acum, au văzut chestiunea în mod foarte simplist. Au construit o doctrină fixă și se țin de ea. Dar adventiștii fondatori nu procedau în felul în care se procedează astăzi. Exista interes în descoperire și un puternic spirit de cercetare. Era altfel decât acum. Nu se cerceta pentru a ajunge la concluzii prestabilite. Exista cercetare adevărată, liberă, fără bariere autoimpuse.

Or, de vreo câțiva ani tot încerc să reintroduc acel spirit pe la grupele Școlii de Sabat, dar fără niciun rezultat. Abia când încerci un astfel de demers și vezi felul în care se raportează ceilalți la el, înțelegi cât de jos a decăzut adventismul… Adventiștii nu mai au vreo șansă de a descoperi adevărul la vreuna dintre grupele Școlii de Sabat, deoarece modul lor de funcționare este complet greșit. Ei au ajuns la fel ca orice cadru didactic din lume: să prezinte o programă. Ei își prezintă programa, ceilalți trebuie să o memoreze. Este o adevărată spălare de creiere și un mod sistematic de a distruge gândirea liberă, deoarece nu permite membrilor să ajungă ei înșiși la concluziile convenite de majoritate. Este, de fapt, același sistem papal hulit în trecut, dar reambalat în ambalaje protestante.

Membrilor le place sistemul, deoarece au fost educați așa în sistemul public de învățământ. Este foarte greu să faci diferența. Or, tocmai de aceea mediocritatea este la loc de frunte în sistem: pentru că este docilă și memorează. Dar a ști nu este totuna cu a înțelege.

Or, îngerul exact asta i-a transmis lui Daniel: să știi, dar și să înțelegi. Adică nu este suficient doar să știi, pentru că Daniel tot nu a înțeles. Era prea profund ceea ce îi descoperea îngerul. Adică faptul că Dumnezeu se putea lipsi cu ușurință de tot sistemul de jertfe de la Templu. Era greu de înțeles pe vremea aceea… Sunt atâtea lucruri pe care le știm, dar, din păcate, nu le înțelegem. La fel e și subiectul judecății: toată lumea îl știe, dar câți îl înțeleg… e greu de spus!